Abstract
Modelul MARIAS propune o nouă interpretare a forțelor fundamentale și a interacțiunii dintre lumină și materie. Spre deosebire de fizica actuală, care consideră existența a patru forțe distincte, modelul MARIAS afirmă că toate forțele din Univers sunt manifestări ale aceleiași forțe fundamentale, numită simplu „Forța”. Această Forță este extrem de puternică la distanțe foarte mici, cum ar fi în interiorul particulelor, dar scade exponențial pe măsură ce distanța crește. Totuși, în cazul aglomerărilor mari de materie, suma acestor forțe slabe individuale generează o forță gravitațională semnificativă, capabilă să influențeze alte corpuri masive. În plus, modelul MARIAS redefinește viteza luminii, susținând că aceasta nu este constantă, ci depinde de interacțiunile gravitaționale și de alte fascicule de lumină sau radiații electromagnetice din jur.
1. Introducere
Fizica clasică și teoria relativității descriu patru forțe fundamentale: gravitația, electromagnetismul, forța nucleară tare și forța nucleară slabă. Modelul MARIAS propune o abordare unificată, conform căreia toate aceste forțe sunt, de fapt, manifestări ale aceleiași Forțe, care se manifestă diferit în funcție de distanță și condițiile fizice.
2. Forța Unică și Manifestările Sale
În modelul MARIAS, Forța fundamentală se manifestă astfel:
1. La distanțe foarte mici, cum ar fi în interiorul nucleelor atomice, Forța este extrem de puternică. Aceasta explică forța nucleară tare.
2. Pe măsură ce distanța crește, Forța scade exponențial. La scară atomică, aceasta se manifestă ca interacțiuni electromagnetice între electroni și nucleu.
3. La distanțe mari, Forța devine ceea ce numim astăzi gravitație.
4. Lumina însăși interacționează prin această Forță, deoarece fotonii posedă o masă extrem de mică și se atrag reciproc.
3. Gravitația ca Sumă a Forțelor Individuale
Un aspect esențial al modelului MARIAS este că gravitația nu este o forță separată, ci doar o manifestare a atracției dintre toate formele de materie. Fiecare particulă dintr-un corp exercită o atracție asupra altor particule, iar atunci când aceste forțe individuale se adună, ele creează ceea ce percepem ca fiind gravitația unui obiect masiv.
4. Viteza Luminii în Modelul MARIAS
Spre deosebire de teoria relativității, unde viteza luminii este o constantă universală, modelul MARIAS susține că viteza luminii variază în funcție de mediul gravitațional și de prezența altor mase. Aceasta este definită ca c_local, adică viteza luminii măsurată local.
5. Implicații și Predicții ale Modelului MARIAS
Dacă modelul MARIAS este corect, acesta are implicații majore asupra fizicii:
1. Reinterpretarea experimentului din 1919 – Deviația luminii în apropierea Soarelui nu ar trebui explicată prin curbura spațiu-timpului, ci prin atracția gravitațională a masei Soarelui asupra fotonilor.
2. Explicarea vitezei luminii variabile – Experimente care măsoară viteza luminii în diferite regiuni ale Universului ar trebui să detecteze mici variații datorate influenței gravitaționale a materiei din jur.
6. Concluzie
Modelul MARIAS propune o nouă viziune asupra fizicii, în care toate forțele cunoscute sunt de fapt manifestări ale aceleiași Forțe fundamentale. Această Forță este foarte intensă la distanțe mici, dar scade exponențial pe măsură ce distanța crește. Gravitația, forțele nucleare și electromagnetismul sunt doar diferite manifestări ale acestei interacțiuni fundamentale.