Alex Marias

Abstract

Această lucrare analizează impactul gravitațional al Soarelui asupra vitezei luminii în experimentul din 1919. Conform modelului MARIAS, lumina nu are o viteză constantă, ci variază în funcție de atracția tuturor maselor din jur. În acest caz, lumina provenită din constelația Hyades și care a trecut pe lângă Soare a fost accelerată pe măsură ce se apropia de acesta și a fost încetinită pe măsură ce s-a îndepărtat. Scopul acestei lucrări este de a determina modificarea vitezei luminii în aceste două faze.

1. Introducere

În experimentul din 1919, lumina stelelor din constelația Hyades a fost deviată în apropierea Soarelui, fiind observată în timpul unei eclipse solare. Conform teoriei relativității generale, acest fenomen a fost interpretat ca fiind rezultatul curburii spațiu-timpului. Modelul MARIAS oferă o alternativă conform căreia deviația luminii și variația vitezei acesteia sunt efecte ale atracției gravitaționale clasice dintre lumina cu masă reală și Soare.

2. Efectul Atracției Gravitaționale asupra Vitezei Luminii

Conform modelului MARIAS:
– Când lumina se apropie de Soare, aceasta este atrasă de câmpul gravitațional al Soarelui, ceea ce determină o creștere a vitezei sale.
– Când lumina se îndepărtează de Soare, atracția gravitațională a acestuia o încetinește, determinând o scădere a vitezei sale.
Această variație este extrem de mică, dar detectabilă teoretic și ar putea avea implicații asupra măsurătorilor precise ale vitezei luminii în diferite regiuni ale Universului.

3. Calculul Modificării Vitezei Luminii

Pentru a determina modificarea vitezei luminii, folosim ecuația clasică a energiei gravitaționale și a conservării energiei:

    1/2 * m * c_inițial^2 + (GMm) / r_inițial = 1/2 * m * c_final^2 + (GMm) / r_final

unde:
– G este constanta gravitațională (6.674 × 10⁻¹¹ m³ kg⁻¹ s⁻²)
– M este masa Soarelui (1.989 × 10³⁰ kg)
– r_inițial este distanța de la care lumina a început să fie afectată de gravitația Soarelui
– r_final este distanța minimă față de Soare (banda de 1000 km din experiment)
– c_inițial este viteza luminii la începutul traiectoriei
– c_final este viteza luminii la distanța minimă de Soare

Aplicând această formulă, putem determina exact cât de mult s-a modificat viteza luminii în cele două faze.

4. Concluzie

Conform modelului MARIAS, viteza luminii nu este constantă și este influențată de câmpurile gravitaționale ale corpurilor masive. În cazul experimentului din 1919, lumina care s-a apropiat de Soare a fost accelerată, iar după ce a trecut de Soare, viteza sa a fost redusă. Această variație poate fi detectată și cuantificată prin măsurători precise ale propagării luminii în diferite regiuni ale Universului. Aceste concluzii oferă o alternativă la explicația standard a relativității generale și deschid posibilitatea unor noi teste experimentale pentru verificarea modelului MARIAS.